Matei 28,18-20: ”Isus le-a zis: Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ. Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.” De aici pleacă istoria acestei biserici.
PERIOADA 1913 – 1943
Există puţine informaţii cu privire la apariţia Bisericii Adventiste în Timişoara.
În 1913, câmpul misionar România (ce nu cuprindea Transilvania) făcea parte din Uniunea Dunăreană alături de alte câmpuri misionare: Ungaria de Nord, Ungaria de Vest, Tisa – Sava, Câmpul Adriatic şi Conferinţele Ungaria Centrală şi Transilvania.
Conform aceluiaşi raport din 31 decembrie 1913, Timişoara făcea parte din câmpul misionar Tisa – Sava având 18 membri.
La recensământul general al populaţiei din România din 1930 în judeţul Timiş -Torontal erau 70 de membri adventişti din care 42 în orasul Timişoara. În plasa Ciacova erau 16 membri: în localitatea Ghilad 14 şi în localitatea Macedonia 2; în plasa Jimbolia 6: în localitatea Bogda 1 şi în localitatea Cenei 5; şi în plasa Central 5 membri.
Primul pastor care a condus biserica din Timişoara, din informaţiile avute la dispoziţie, a fost Constantin Popescu, care în 1920 era ajutorul preşedintelui câmpului misionar Banat, Petre P.Paulini, iar lucrător biblic era Motorca Gheorghe.
Martorii aflaţi înca în viaţă povestesc că în jurul anului 1923 pastor al Bisericii Adventiste din Timişoara era fratele P. Hermann (Nemeş Alexandru, născut în 1912, a fost botezat de pastorul Hermann).
În perioada 1923 – 1929 pastor al Bisericii Adventiste din Timişoara a fost P. Hermann, dar şi preşedinte al câmpului misionar Banat. Din 1924 pâna în 1927 este ajutat şi de pastorul Constantin Tolici, care apoi este chemat ca misionar în Madagascar.
Din 1929 este ales preşedinte al câmpului misionar Banat pastorul Ştefan Kelemen, pâna în 1931.
Următorii şase ani la conducerea Conferinţei Banat-Crişana- Maramureş s-a aflat pastorul Ioan Reit, care s-a ocupat şi de comunitatea Timişoara. Şi ceilalţi angajaţi ai Conferinţei au vizitat des această comunitate: Ştefan Czedula, A. Prewlitz, S.Taity si I.Tăchici. Ca pastor al comunităţii a fost Pastor Joszef.
În perioada 1936-1938 preşedintele Conferinţei a fost Petre P. Paulini, unul din pionierii Bisericii Adventiste din România.
Din anul 1942 regimul lui Antonescu a desfiinţat şi confiscat proprietăţile, a închis şi sigilat casele de rugăciune.
În timpul celui de-al doilea război mondial credincioşii au fost slujiţi de pastorul Popescu Constantin.
Este foarte greu de stabilit apariţia şi formarea Bisericii Adventiste din această zonă deoarece lipsesc informaţiile, multi fraţi în vârstă au decedat, iar cei care trăiesc astăzi fie nu-şi amintesc, fie nu au trăit acele vremuri.
__________________________________________________________________________________________
PERIOADA 1944 – 1967
Încă de pe vremea războiului pastorul Bisericii Adventiste din Timişoara era Popescu Constantin, care avea o fire liniştită, blajină. A avut ca pastori ajutori pe fratele Gheorghe Motorca şi Nicuşor Ghiţescu.
Pastorul ajutor Nicuşor Ghiţescu a fost angajat în anul 1946 ocupându-se mai mult de localităţile învecinate Timişoarei. Într-o scrisoare dânsul mi-a relatat greutăţile şi împotrivirile din această perioadă. După un an a fost chemat ca profesor la Seminarul Biblic de la Stupini, judeţul Brasov.
După pastorul Popescu Constantin biserica a fost slujită, pentru o scurtă perioadă de pastorul Pavel Crişan care a fost mutat la Arad, devenind apoi preşedintele Uniunii din România.
Pâna în 1947 a fost o perioadă de libertate religioasă în care fraţii s-au ocupat cu colportajul (Muscu loan şi Bodnar Ioan). Cărţile veneau de la Bucureşti prin poştă şi jumătate din preţul cărţilor revenea colportorului. Autorizaţiile de colportaj le primeau de la Bucureşti.
Pastorul Pavel Crişan, datorită zelului evanghelistic şi libertăţii religioase, chema la credinţă în mod public, pe strada, unde se adunau oameni să-i asculte cuvântările.
În această perioadă locul unde se închinau adventiştii din Timişoara era în Piaţa Iosefin, lângă tapiţerie şi apoi pe strada Reşiţa, într-o sală închiriată de la fraţii baptişti.
În jurul anului 1950 a fost pastor al acestei comunităţi fratele Rădulescu Ioan, venit de la comunitatea din Arad. Avea o personalitate puternică, era activ, energic şi hotărât, ce s-a manifestat şi prin mustrarea şi pedepsirea păcatelor fraţilor.
În această perioadă fraţii se închinau într-o cameră închiriată pe strada Gojdu nr.13 şi erau in jur de 50 de membri, din care peste jumătate locuiau în localităţile învecinate (Utvin, Sânandrei şi altele).
Datorită acestui lucru, fraţii nu mergeau după serviciul divin de dimineaţă acasă ci, rămâneau până după-masă în locul de închinare. Cu această ocazie pastorul Rădulescu întreţinea o atmosferă spirituală, explicându-le membrilor interesantele profeţii biblice, în special din cărţile Daniel şi Apocalipsa.
Cu ocazia serviciilor divine se traducea în limba maghiară, în general de Gosman, căci erau şi membri de naţionalitate maghiară.
Lecţiunile şcolii de Sabat erau incluse în revista confesională “Curierul Misionar”.
Regimul comunist a limitat manifestarea publică a credinţei doar sâmbăta, în ziua de odihnă. Au avut loc prigoniri şi persecuţii împotriva conducătorilor şi noilor convertiţi. Botezurile trebuiau raportate reprezentantului cultelor de la Primărie şi trebuiau făcute doar membrilor grupărilor dizidente sau a altor culte asemănătoare.
Din 1954 fratele Rădulescu a fost ajutat de lucrătorul Faur Ştefan care, s-a ocupat mai mult de localităţile învecinate (Reşiţa, Caransebeş, Sinersig şi Obreja) pâna în 1963 când a devenit pastor al Bisericii Adventiste din Timişoara timp de patru ani, pâna în 1967. Această perioadă a fost una de restricţie şi frânare a dezvoltării bisericii.
__________________________________________________________________________________________
PERIOADA 1967 – 1978
După pastorul Faur Ştefan, din 1967 la Timişoara a venit un nou pastor, Deac Gligor. A fost angajat în 1948 şi hirotonisit în 1953. Dânsul a găsit aici o comunitate de aproximativ 60 de membri, mulţi dintre ei locuind în localităţile învecinate Timişoarei.
Exista o atmosferă de neînţelegere datorită implicării autorităţilor în problemele bisericii.
În această perioadă de timp, unul dintre membri bisericii Simicsek Iosif a făcut mai multe demersuri pentru a cumpăra un spațiu corespunzător în P-ța Ștefan Furtună, dar fără rezultat.
Gallery1970
Sediul bisericii era tot pe strada Gojdu nr.13, dar datorită condiţiilor, pastorul Deac Gligor a căutat timp de patru ani să obţină un spaţiu mai potrivit pentru închinare. Timp de un an de zile s-au ţinut servicii divine în biserica penticostală din Timişoara de pe strada Romulus, iar apoi tot de la dânşii, într-o casă de rugăciune din cartierul Fabric.
Din 1967 pâna în 1971 pastorul Deac Gligor a căutat să obţină aprobări pentru un nou lăcaş de închinare în P-ța Ştefan Furtună nr. 7.
În 29 iulie 1971 se cumpără de la Voroş Valeria un spaţiu la adresa Ştefan Furtună nr. 7, într-o curte interioară.
În 1973 s-a început adaptarea şi renovarea acestui spaţiu până în septembrie 1974.
În ciuda restricţiilor cu privire la noii botezaţi, căci nu trebuiau să facă parte din partidul comunist şi nici să nu fie de religie ortodoxă, totuşi au avut loc multe botezuri, iar fratele Deac Gligor nu se opunea dorinţei omului de a fi botezat.
Pastorul Deac Gligor a slujit cu dăruire această comunitate folosindu-şi toate capacităţile şi energia în slujba membrilor, pentru bunul mers al bisericii. A vizitat mulţi membri ai bisericii, iar la terminarea serviciului divin de sâmbăta dimineaţa, după ce fraţii din localităţile învecinate serveau masa, pastorul Deac întreţinea atmosfera spirituală răspunzând întrebărilor şi frământărilor membrilor până la începerea serviciului divin de după-amiază.
În 1977 sediul Conferinţei Sibiu se mută la Timişoara, la noul sediu al Bisericii Adventiste, prin efortul pastorului Deac Gligor, care a fost preşedinte al acestei Conferinţe din anul 1975.
La 4 iunie 1977 vizitează Timișoara președintele Conferinței Generale pastoral Pearsen împreună cu președintele Diviziunii Euro-Africa pastorul Ludesher iar din partea Uniunii de Conferințe au fost pastorii M.T. Pârvan – secretar și Popa Dumitru – președinte.
Din 1 octombrie 1978 a început activitatea la sediul Conferinţei dar şi ca pastor asistent, Memete Pavel.
PERIOADA 1979 – 1989
În 1979 tot ca pastor asistent a venit Ghişoiu Mihai, pentru o perioadă scurtă.
La 30 iunie 1979 în biserica locală a avut loc un botez de persoane, iar printre tinerii care s-au botezat a fost şi studentul la Institutul Agronomic, Zeiler Beniamin, care în 1987 a devenit pastor asistent al bisericii locale.
La 15 septembrie 1979, Memete Pavel şi Ghişoiu Mihai sunt întăriţi în Biserica locală ca diaconi, ocazie cu care este prezent şi Dumitru Popa, preşedintele Uniunii. În noiembrie 1979 vicepreşedintele Conferinţei Generale, Maurice T. Battle vizitează biserica din Timişoara.
Ani şi ani de zile din 1979 Memete Doina., soţia pastorului Memete Pavel, urmată de Gherzan Gabriela s-au ocupat de copiii bisericii pregătind programe, menţinându-i astfel în sânul bisericii.
În ciuda restricţiilor regimului comunist, Scoala de Sabat la copii a funcţionat neîncetat.
În anul 1979 vizitează Timişoara pastorul Lanares responsabil cu libertatea religioasă la Diviziunea Euro-Africa.
În 29 martie 1980 cu ocazia unui botez de 10 persoane intra în biserică studentul la Facultatea de Zootehnie, Soponariu Ionel care va deveni pastor al Bisericii Adventiste.
În 18 martie 1981 comunitatea din Timişoara este vizitată de pastorul Maufred Botcher preşedintele Uniunii din R. D. Germană.
La 1 aprilie 1982 biserica este vizitată de pastorul E. Ludescher, preşedintele Diviziunii Euro – Africa.
În 19 iunie 1982 cu ocazia vizitei lui Nino Bulsis, directorul Departamentului de Tineret de la Diviziunea Euro – Africa, au intrat în apa botezului 9 persoane.
În 5 februarie 1983 vizitează biserica locală pastorul Nenny de la Conferinţa Generală S.U.A., ocazie cu care are loc o întâlnire cu slujbaşii din judeţele Timiş şi Caraş-Severin.
În aprilie 1983 comunitatea Timişoara este vizitată de pastorii Kulakov şi Jukaliuk din U.R.S.S.
În 15 iunie 1983 în biserica locală, la ocazia serviciului divin de Sfânta Cină, au fost prezenţi oaspeţi deosebiţi: Alef Lhonne de la Conferinţa Generală S.U.A., Edwin Ludescher preşedintele Diviziunii Euro-Africa din Berna (Elveţia).
La 24 decembrie 1983 primeşte botezul alături de un grup de 6 persoane tânărul Rusu Valentin care va deveni pastor în Conferinţa Banat.
La 18 februarie 1984 are loc întărirea prin binecuvântare a doi pastori din Conferinţa Sibiu: Orban Adalbert, pastor la Craiova şi Buciuman Ioan, pastor la Petroşani. Din partea Uniunii Române au fost prezenţi preşedintele Dumitru Popa şi trezorierul Popescu Nicolae, iar din partea Conferinţei Banat preşedintele Deac Gligor.
În 9 martie 1985 sunt întăriţi prin binecuvântare trei pastori: Memete Pavel din Timişoara, Engelhardt Adam pastor la Deva şi Ghişoiu Mihai pastor la Petroşani.
În anul 1985 s-a forat o fântână în curtea bisericii, de la care veneau oameni din împrejurimi să ia apă, ocazie cu care biserica s-a facut cunoscută.
În mai 1986 are loc la Timişoara o Conferinţă pastorală în prezenţa a doi inspectori de la Ministerul Cultelor.
În anul 1987 a fost angajat ca pastor asistent Zeiler Beniamin si ca functionar administrativ la Conferinţa Banat.
În 24-25 iulie 1988 se află în vizită la Timişoara familia Holbruk de la Departamentul Familiei de la Conferinta Generală S.U.A.
În 9 august 1988 are loc vizita lui Gottfried Osterwald de la Conferinţa Generală S.U.A.
La 9 mai 1989 vizitează Timişoara N. Wilson preşedintele Conferinţei Generale.
La 10 iunie 1989 se află în vizită la Timişoara fratele B. B. Beach director al Departamentului Relaţii Publice şi Libertate Religiosă de la Conferinţa Generală S.U.A.
Toate personalitățile care au reprezentat Conferința Generală au fost însoțite de președintele Diviziunii Euro-Africa și de președintele Uniunii Române.
Pe lângă aceste satisfacţii spirituale în perioada regimului comunist au existat o serie de probleme. Nu se tipărea literatură creştină, iar fraţii foloseau şi îşi împrumutau caiete dactilografiate şi xerografiate.
Evanghelizările publice aveau loc doar în incinta adunării, vinerea seara şi duminica după-amiaza. Pastorul Deac Gligor a prezentat un ciclu de 196 de predici cu titlul “Istoria mântuirii”. Datorită restricţiilor serviciile divine se concentrau doar în ziua de sâmbătă.
Datorită faptului că era obligatorie participarea la şcoală sau la servici sâmbata, mulţi fraţi au avut probleme din această cauză. Unii fraţi şi-au schimbat serviciul, altora li s-a desfăcut contractul de muncă, alţii făceau ore suplimentare pentru a avea sâmbăta liberă, iar alţii se învoiau, dar asupra tuturor exista presiune şi ameninţări din partea conducerilor fabricilor.
Pastorul Deac Gligor a căutat să se afle în relaţii bune cu inspectorii de la Departamentul Cultelor (domnul Blagoev , Ţeperdel Mihai şi mai târziu Robu) găsind la ei înţelegere pentru rezolvarea problemelor bisericii. Cu greu s-ar fi obţinut aprobări pentru renovare, construcţie sau cumpărare de clădiri pentru loc de adunare dacă nu ar fi fost înţelegere din partea lor.
Deoarece serviciile divine se concentrau doar în ziua de sâmbata, tinerii comunităţii realizau programe muzicale de o calitate ce le întrec pe cele de azi. Tinerii au fost coordonaţi de Memete Doina, Ionaş Cornelia, Gherzan Gabriela şi alţii.
Din 1979 pâna în 1988 prezbiterii care au slujit biserica au fost Simicsek Iosif, Bodnar loan, Tulbure David, Sălăjan Teodor, iar în 1988 li s-a alăturat şi Zeiler Beniamin. Un aspect inedit a fost slujirea ca prezbiter a sorei Mioc Gabriela.
De şcoala de sabat s-a ocupat fratele Rusu Constantin şi apoi Bălaşa Beniamin.
În 1979 erau 303 membri, în 1982 erau 322 de membri, în 1986 erau 324 şi in 1988 erau 331, răspândiţi în Timişoara şi în 34 de localităţi învecinate.
În această comunitate au crescut şi s-au format tineri care au devenit lucrători în câmpul evangheliei ca pastori: Rusu Valentin, Soponariu Ionel şi Zeiler Beniamin.
În această perioadă au fost multe greutăţi şi probleme cauzate în general de regimul comunist dar, în ciuda acestora, biserica a crescut şi s-a dezvoltat.
PERIOADA 1990 – 1999
Eliberarea de sub regimul comunist, în decembrie 1989, a condus biserica la o nouă fază a dezvoltării sale. Astfel, biserica îşi poate îndeplini scopul la care a fost chemată, de a face cunoscută vestea cea bună a mântuirii tuturor oamenilor. Deci, a urmat o perioada în care evanghelizarea a devenit activitatea principală a bisericii din Timişoara.
La începutul acestei perioade, alături de pastorul Deac Gligor, a fost pastor asistent Zeiler Beniamin pâna în anul 1992, când a fost repartizat la Arad. Dânsul s-a ocupat în principal de tineret organizând programe, excursii şi de noile comunităţi care s-au format: Sacoşul Turcesc şi Iecea Mare.
În 1990 biserica adventistă din Timişoara a fost invitată alături de celelalte culte neoprotestante să participe la o evanghelizare condusă de evanghelistul american Luis Palau. S-a considerat o ocazie buna prin care biserica să se facă cunoscută, împărţindu-se şi literatură denominaţională. Când evanghelistul a vorbit despre nemurirea sufletului unii fraţi au considerat că nu a fost potrivită participarea la o astfel de evanghelizare.
În 12 ianuarie 1991, cu ocazia săptămânii ecumenice, Deac Gligor a participat la Catedrala Ortodoxă din Timişoara alături de alţi reprezentanţi ai cultelor. Pastorul Deac Gligor era în legături de prietenie cu reprezentanţii celorlalte culte, considerând această acţiune ca fiind o cunoaştere şi o deschidere a bisericii pentru cei din jur. Dar, unii frati au considerat această activitate ca pe o implicare a bisericii într-o acţiune ecumenică.
Cea mai mare evanghelizare care a avut loc în Timişoara a fost în primăvara anului 1991 şi a fost condusă de evanghelistul german Helmut Mayer. A durat din 14 martie pâna în 27 aprilie, având ca titlu “Speranţe fără iluzii”, conţinând 21 de prezentări biblice. A fost închiriată sala cinematografului Capitol şi s-au implicat majoritatea membrilor şi pastorii din Conferinţa Banat.
După încheierea evanghelizării s-au continuat studiile biblice în capela Bisericii Adventiste de pe strada Ştefan Furtună nr. 7, sub conducerea pastorului Lucian Cristescu, directorul Departamentului Evanghelizare la Uniune, care a fost şi traducătorul evanghelistului german Helmut Mayer. Ca urmare a acestei evangelizări s-au botezat zeci de persoane şi multi alţii au cunoscut atunci adevărurile biblice, dar s-au botezat pe parcursul anilor următori.
În iunie 1991 Biserica Adventistă din Timişoara a fost vizitată de pastorul Brad Torp, directorul Departamentului Evanghelizare de la Diviziunea Euro-Africa.
În perioada 1991 – 1992 s-au vizionat casete video cu viaţa valdenzilor, viaţa lui E. G. White şi explicaţia Apocalipsei ţinută de evanghelistul american Kenneth Cox. Totodată medicii bisericii au prezentat conţinutul reformei sănătăţii. Toate aceste activităţi au urmărit dezvoltarea spirituală a membrilor bisericii.
Deoarece capacitatea sălii de adunare era de 350 de locuri iar numarul membrilor era de peste 500, era necesară găsirea unui nou spaţiu de închinare. Astfel, în ianuarie 1993 s-a format comunitatea Timişoara II -”Betania” pe strada Independenţei nr.19, constituită din aproximativ 70 de persoane, iar în februarie 1996 s-a format comunitatea Timisoara III, pe strada Crişan nr.11, tot din aproximativ 70 de persoane.
În 1993 a fost repartizat în locul pastorului asistent Zeiler Beniamin, Morar Marius din Luduş, judeţul Mureş, proaspăt absolvent al Institutului Teologic Adventist din Bucureşti. S-a ocupat de tineretul bisericii ţinând seminarii ca: “Limbajul alinării”, “Creştere spirituală” şi vizionând casete video.
În Timisoara a ţinut două cicluri de evanghelizare: “Noile dimensiuni ale vieţii” cu o durată de cinci săptămâni şi “Descoperiri în cartea Apocalipsei” de 15 ocazii. Apoi, a continuat aceste cicluri în localităţi învecinate: Cărpinis, Gătaia şi Jamul Mare. În 1994 si 1995 a ţinut seminarii biblice în localitatea Sânnicolau Mare.
Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea la nivel mondial a luat hotărârea de a duce vestea cea bună a mântuirii în toată lumea. S-a găsit ca mijloc transmisiunea directă a unor evanghelizări prin satelit. Fiecare district şi-a cumpărat aparatura necesară recepţionării acestor evanghelizări. Prima transmisiune a avut loc în toamna anului 1996, numită NET’96, din Atlanta, statul Georgia, S.U.A. avându-l ca evanghelist pe directorul postului de TV „It is written”, pastorul Mark Finley.
Următoarea transmisiune prin satelit a avut loc în octombrie 1998, numită NET’-98, transmisă de la Universitatea Andrews din statul Michigan, S.U.A., de profesorul Dwight Nelson, iar în septembrie 1999 transmisiunea s-a numit “Fapte 2000″ şi a avut loc la Bucureşti, pentru toată Europa, prezentată de evanghelistul american Mark Finley. Toate aceste evanghelizări au fost înregistrate pe casete video şi folosite ulterior, în reluare, în alte localităţi.
În Timişoara, pastorul asistent Morar Marius în colaborare cu comunitatea Timişoara III, care a închiriat sala cinematografului Dacia din zona Circumvalaţiunii, a prezentat în direct NET’96, după care au fost botezate 16 persoane. Tot el a mobilizat membrii din comunităţile Gătaia, Iecea Mare, Deta şi Jimbolia să se implice în prezentarea în reluare a evanghelizării NET’96 în comunităţile lor.
Din punct de vedere al pastoraţiei Marius Morar a vizitat toţi membrii comunităţilor Timişoara III, Gătaia, Iecea Mare şi parţial comunităţile Timişoara I şi Jimbolia.
Corul de copii „Mesagerii dragostei” din Timişoara, dirijor Doina Memete, a susţinut nenumărate concerte în Timişoara, Arad, Lugoj, Caransebeş, Sânnicolau Mare, şi alte localităţi rurale din jurul Timişoarei dar şi în străinătate în Germania şi Austria în primăvara anului 1995.
În comunitatea Timişoara 1 programele NET au fost coordonate de pastorul Deac Gligor şi au fost botezate anual între 30 şi 40 de persoane.
PERIOADA 1999 – prezent
Cu ocazia alegerilor de la Conferinţa Banat din martie 1998 pastorul Morar Marius a fost ales ca secretar, iar în locul lui a venit pastorul asistent Ardelean Narcis care a continuat activitatea începută de Morar Marius.
Comunitatea Timişoara 1 fiind într-o zonă centrală, atrage mulţi vizitatori la serviciile divine. La 31 decembrie 1999 comunitatea avea 421 de membri şi se afla într-o întinerire continuă datorită creşterii numărului de noi membri ca urmare a evanghelizărilor ţinute.
În perioada 1998 – 2000, comunitatea a fost păstorită de Ardelean Narcis.
Din 2000 până în 2003, pastorul comunității a fost Dărvășan Cornel.
În tot timpul acesta începând din 1992, când a ieșit la pensie, pastorul Deac Gligor a slujit comunitatea ca pastor girant, împreună cu ceilalți pastori tineri.
GalleryPastori Maranatha
În perioada 2003 – 2005, Maur Mihai este pastorul comunității, urmat apoi până în 2009 de pastorul Dumitriu Daniel.
Începând cu anul 2009, în comunitatea Maranatha fratele Zeiler Beniamin, fost Director al Departamentului de Tineret al Conferinţei Adventiste Banat, a revenit ca pastor, avându-l pentru o scurtă perioadă timp ca asistent pe Vasile Burleanu (în prezent capelan AMiCUS Timisoara) iar din anul 2013 pe pastorul asistent Adrian Iorgulescu. Pastorul Zeiler Beniamin a făcut demersuri importante pentru actualizarea Registrului Bisericii Maranatha, prezentarea de seminarii de familie, organizarea de ore de consiliere pastorală săptămânale, creşterea vizibilităţii acestei comunităţi în spaţiul virtual, implicarea bisericii în activităţi sociale variate, modernizarea sălii de cult şi a anexelor sale, investirea în tinerii şcolari adventişti (“Licurici”), sprijinirea activităţilor de conştiinţă şi libertate religioasă şi de altă natură creştină.
La ora actuală, în cadrul Bisericii Adventiste Maranatha din Timişoara există peste 400 de membri, acestora adăugându-se cei 40 de membri din cadrul grupelor adventiste aparţinând Maranathei (grupele adventiste din Săcălaz, Cărpiniş şi Peciu Nou). De asemenea, numărul studenţilor adventişti (AMiCUS) care frecventează Maranatha în timpul anului universitar este de aproximativ 50 de studenţi, acestora adăugându-se prietenii şi vizitatorii Maranathei care aduc mereu o mare bucurie acestei biserici.
Istoricul acesta a fost întocmit pe baza Tezei de licență a absolventului Dumitriu Florin, de la Institutul Teologic Adventist, Facultatea de Teologie Didactică, Cernica